Caracterul contestabil inter-partinic ?i configura?ia sistemelor de partide politice din Rom?nia ?i Ucraina
Obiectivele studiului nostru comparat const? ?n analiza sistemelor de partide politice din Rom?nia ?i Ucraina din punctul de vedere al competitivit??ii acestora. Gradul competitivit??ii sistemelor se bazeaz? pe convingerea c? un sistem competitiv asigur? echilibrul social ?i controleaz? deciziile guvernan?ilor. Alegerea sistemului politic din Rom?nia, ca model de comparare, se datoreaz? similarit??ilor cu cel din Ucraina, at?t ?n ceea ce prive?te tipul de sistem politic, c?t ?i sistemul de partide politice.
Cu un deceniu ?n urm?, studiile despre sistemele de partide din Europa de Est nu erau dezvoltate. Ast?zi ?ns?, ele au devenit o preocupare fireasc? pentru politologii din estul Europei. Abordarea ?tiin?ific? comparativ?, ?n momentul de fa?? are la baz? evolu?ia politic? specific? din cadrul sferei sociale. Conform evolu?iei legit??ilor politice, se consider? c? este nevoie de cel pu?in trei sau patru cicluri electorale, adic? dup? ce are loc o anumit? stabilizare a unui sistem de partide de tip atomizat, reie?ind dintr-un mandat mediu de 4 ani ?i o perioad? de 8-12 ani. ?n ultimii 20 de ani, ?n Rom?nia, ca ?i ?n Ucraina, s-au desf??urat deja mai mult de cinci cicluri electorale ale scrutinului parlamentar. Astfel, putem spune c? etapa de „copil?rie a democra?iei” a fost dep??it?, sau, cel pu?in, ast?zi putem s? analiz?m detaliat procesul de afirmare a partidelor postsocialiste. Reie?ind din aceste considerente, constat?m c? num?rul studiilor de acest gen cre?te continuu. ?n acest context, merit? subliniat? apari?ia ?n 1999 a volumului coordonat de Jean-Michel de Waele, Partide politice ?i democra?ie ?n Europa central? ?i de est, care prezint? concluziile ?tiin?ifice ale primului colocviu interna?ional consacrat partidelor politice din ??rile sud-est europene care au apar?inut zonei postcomuniste. Colocviul a fost organizat de Grupul de analiz? socio-politic? a ??rilor din Europa central? ?i de est ?i de Centrul de Studiu al vie?ii politice din cadrul Universit??ii Libere din Bruxelles. Multe dintre studiile politologilor rom?ni supun unei astfel de analize num?rul efectiv de partide. Metodele lor de analiz? sunt influen?ate de lucrarea lui Arend Lijphart Patterns of Democracy care a fost tradus? ?n limba rom?n?. Ei au ajuns la concluzia c? distinc?ia dintre un sistem cu un singur partid, ?i unul bipartidic sau multipartidic nu este cea mai adecvat?. Cercet?torii renun?? la abordarea metodelor cantitative, propun?nd s? se fac? o deosebire ?ntre sistemele bipartidice ?i cele multipartidice. ?n cazul dat, cifrele nu mai conteaz?.
Actualitatea temei abordate este determinat? de faptul c? esen?a, asem?n?rile ?i deosebirile dintre sistemele politice ?i sistemele de partide ale celor dou? state sunt studiate insuficient de c?tre reprezentan?ii ?tiin?ei politice, at?t ?n Ucraina, c?t ?i ?n Rom?nia. Predomin? convingerea c? pentru a ?n?elege ?ntr-un mod profund felul ?n care func?ioneaz? un sistem democratic este necesar s? con?tientiz?m rela?ia dintre competi?ie ?i democra?ie. Competi?ia inter-partinic? este important? pentru func?ionarea unei democra?ii, pentru c? este unul dintre cele dou? modalit??i esen?iale prin care se poate ajunge la articularea sau agregarea unui interes colectiv1.
Un regim este democratic atunci c?nd este competitiv la nivelul sistemului de partide. Competi?ia politic? este un spa?iu multidimensional. Stefano Bartolini propune urm?toarele dimensiuni ale competi?iei inter-partinice: caracterul contestabil al sistemului de partide; disponibilitatea; decidabilitatea; vulnerabilitatea ?i predictibilitatea postelectoral?. Maximalizarea unei dimensiuni poate provoca minimalizarea alteia, maximalizarea concomitent? a tuturor dimensiunilor competi?iei inter-partinice nu asigur? perfec?iunea, fiind imposibil? la nivel practic.
Potrivit lui S. Bartolini, caracterul contestabil al sistemului de partide reprezint? posibilitatea „actorilor politici” de a se ?nscrie ?n competi?ie ?i ?n posibilit??ile lor de a accede ?n parlament2. Un sistem de partide competitiv este o condi?ie necesar?, at?t pentru existen?a unui sistem democratic, c?t ?i pentru competitivitatea sistemului politic ?n general. Pentru un sistem democratic este suficient ca parametrul contestabil al sistemului s? fie garantat institu?ional, iar pentru ca un sistem partidist – s? fie catalogat ca fiind competitiv, adic? este necesar s? se fac? distinc?ii ?ntre diverse aspecte ale caracterului contestabil. Chiar dac? posibilitatea competitorilor, adic? a partidelor politice, de a intra ?n lupta imaginar? pentru acapararea puterii politice este garantat?, diverse bariere legale, financiare ?i cele create de structura oportunit??ilor pot face ca partidele s? ajung? destul de greu pe arena parlamentar?.
Deci, parametrul contestabil inter-partinic se refer? la ?ansele noilor partide de a c??tiga sus?inerea electoral?. Din acest punct de vedere, caracterul contestabil este opera?ionalizat ?n principiu prin dou? dimensiuni: ?n primul r?nd prin utilizarea permeabilita?ii sistemului politic, ?i ?n al doilea r?nd prin num?rul ?i procentul de voturi ob?inute de partidele care sunt sub pragul electoral.
O valoare sc?zut? sau ?n sc?dere a permeabilit??ii sistemului, combinat? cu un procent sc?zut al particip?rii electoratului, care ar sus?ine partidele nereprezentative, poate fi determinat de dou? fenomene: primul – bariera legal? nu produce sau deja a produs un efect negativ asupra noilor partide; al doilea – bariera legal? este unul din factorii cei mai puternici care ?mpiedic? intrarea ?n sistemul politic. Un alt indiciu care poate fi luat ?n considerare este evolu?ia procentului particip?rii la vot a popula?iei.
Permeabilitatea sistemului este calculat? cu ajutorul formulei3:
P in+ P out
PST = _______________;
[ P(t-1)+ Pt]| 2
unde:
P in reprezint? num?rul de partide noi,
P out este num?rul de partide care p?r?se?te sistemul politic;
P(t-1) este timpul desf??ur?rii alegerilor precedente, iar
Pt este timpul pentru care se face calculul.
Indicele poate avea valori ?ntre 0, care este valoarea minim? ?i 2 – valoarea maxim?. Deci, noile partide intr? ?n sistemul politic mai greu. Cu c?t permeabilitatea, num?rul ?i procentul de voturi pentru partidele care sunt ?n afara sistemului de partide sunt mai ridicate, cu at?t contestabilitatea este mai sc?zut?.
Rezultatele, ?n ceea ce prive?te permeabilitatea sistemului ucrainean de partide sunt urm?toarele:
Tabelul nr. 1 Parametrul contestabil electoral
Anul
1994*
1998
2002
2006
2007
Num?rul total de partide
15
9
6
6
5
Nu?rul de partide noi
4
3
1
1
Num?rul de partide “out”
10
6
2
1
Іndice
1.55
0.8
0.54
0.4
Sursa: Biroul Electoral Central al Ucrainei,
*Nu se face calcularea indiciului pentru alegerile din 1994, pentru c? au fost organizate pe baza scrutinului majoritar uninominal.
Rezultatele, ?n ceea ce prive?te permeabilitatea sistemului rom?nesc de partide sunt urm?toarele:
Tabelul nr. 2 Parametrul contestabil electoral*
Anul
1990
1992
1996
2000
2004
2008
Num?rul total de partide
6
12
12
6
6
5
Nu?rul de partide noi
6
3
1
0
0
Num?rul de partide “out”
1
3
7
0
1
Іndice
0.77
0-5
0.88
0
0.4
Sursa: Biroul Electoral Central al Rom?niei,
* Toate calculele ?i rezultatele sunt pentru Camera Deputa?ilor.
Un instrument aparte pentru aprecierea eficien?ei partidelor parlamentare este formula propus? de Rein Taagapera4:
Unde Pi – este egal cu suma ponderii parlamentare a partidului respectiv.
Num?rul efectiv de partide pentru sistemul ucrainean de partide:
Tabelul nr. 3
Anul
1998
2002
2006
2007
Num?rul efectiv de partide
11.32
8.11
5.56
4.22
Num?rul efectiv de partide pentru sistemul partidist din Rom?nia:
Tabelul nr. 4
Anul
1990
1992
1996
2000
2004
2008
Num?rul efectiv de partide
2.21
7.15
6-08
5.36
3.87
3.96
Rezultatele sunt foarte interesante. Pentru Rom?nia, num?rul total de partide (indiferent de influen?a lor parlamentar?) are, ?n afar? de anul 2008, doar dou? valori: 12 ?i 6. Dup? cinci scrutine parlamentare num?rul este acela?i ca ?i ?n 1990. Dar influen?a ?i distribu?ia lor spa?ial? este divers?. Introducerea pragului electoral de 3% ?n 1992 nu a mic?orat num?rul de partide politice prezente ?n parlament. Acest lucru se datoreaz? existen?ei Conven?iei Democrate ?i a prevederii legale, conform c?reia o coali?ie trebuie s? ating? un anumit prag electoral, dar partidele din interiorul unei coali?ii nu sunt influen?ate individual de pragurile electorale. Dac? un partid ob?ine la alegeri un rezultat de 10% atunci este garantat? intrarea ?n parlament a tuturor membrilor din coali?ie, indiferent de influen?a lor. Pentru anul electoral 1992, c?nd a fost introdus pragul electoral de 5%, indicele num?rului efectiv de partide este de 0,77.
Noile alegeri din anul 1992 au generat o alt? structur? parlamentar?, confirm?nd cele dou? schimb?ri majore produse ?ntre timp pe scena politic?: constituirea CDR (Conven?ia Democratic?), ?n septembrie 1991, ?i frac?ionarea FSN (Frontul Salv?rii Na?ionale), ?n martie 1992. Pe prima pozi?ie s-a situat FDSN, iar locul doi, cu o prioritate de numai 7 procente, i-a revenit Conven?iei, alte 6 partide ajung?nd ?n Senat, cu rezultate ?ntre 10% ?i 3%. Ca atare, aplic?nd formula propus? de Rein Taagapera ?n calcularea num?rului efectiv de partide, observ?m c? num?rul efectiv de partide a ?nregistrat o cre?tere substan?ial?, de peste 4 unit??i, plas?nd sistemul de partide ?n no?iunea de „sistem multipartidic f?r? partid dominant”. Raport?ndu-se ?n principiu la natura compozit? a for?ei politice de pe locul secund, George Voicu numea sistemul multipartidic „sistem defect”, deoarece condi?ia ca minimum dou? partide mijlocii s? de?in? cel pu?in 20% din sufragii, necesare pentru ca un sistem de partide s? fie multipartidic „pur”, nu este ?ndeplinit?” 5.
?n anul urm?tor (1996) indicele scade la 0,5. Num?rul de partide este acela?i – 12, dar num?rul de partide noi (3 for?e politice) nu este considerabil. Motivul acestui fenomen const? ?n existen?a Conven?iei Democrate ?i a mi?c?rilor de partide, care au avut loc ?n interiorul ei. Pentru partidele mici Conven?ia a fost principalul vehicul de intrare ?n parlament. Totu?i, permeabilitatea ?i deci caracterul contestabil este ?n sc?dere.
?n dezvoltarea sistemului de partide rom?nesc se poate observa o evolu?ie gradat?, ceea ce Andreas Schedler numea „prevenirea colapsului democra?iei” ?i „prevenirea eroziunii democratice” care au survenit ?n contextul consolid?rii democratice mai t?rziu, mai aproape de zilele noastre. Astfel, devine logic conceptul „tranzi?iei politice rom?ne?ti”, care acoper?, de fapt, procesul de democratizare ?i-l explic? ?ntr-o manier? specific?.
?n viziunea lui D. ?andru, institu?ionalizarea partidelor politice rom?ne?ti a avut loc ?n felul urm?tor6:
Tabelul nr.5
Perioada
Fenomenul
1990-2000
Sindrom al „pluralismului ineficient”
2000-2004
Sindrom al „puterii dominante”
Merit? men?ionat faptul c? sindromul pluralismului ineficient (prima etap? institu?ional?) se suprapune peste perioada ?n care marea provocare pentru Rom?nia a fost prevenirea colapsului democra?iei (prima etap? din faza consolid?rii democratice), ?n timp ce sindromul puterii dominante (a doua etap? institu?ional?) apare ?n momentul ?n care sistemul politic rom?nesc a trebuit s? fac? fa?? eroziunii democratice (a doua etap? din perspectiva consolid?rii democratice). ?n opinia lui D. ?andru, din punct de vedere al aspectului consolid?rii democratice, evolu?ia sistemului politic rom?nesc a fost destul de ?nt?rziat?. Astfel, se pare c? a fost ?ncheiat? etapa de prevenire a colapsului democra?iei, care a avut loc odat? cu izolarea principalilor „actori anti-sistem” democratic din Rom?nia. Se poate presupune c? asupra unor forme de politic? de tip nedemocratic a survenit, ?ntre timp, un proces de „contagiune democratic?”, care s-a manifestat mai ales ?n anul electoral 2004. Paradoxul const? ?n faptul c? prevenirea colapsului democra?iei s-a realizat tocmai prin intermediul „pluripartidismului haotic”. Din punct de vedere al democratiz?rii ?i consolid?rii democratice, existen?a mai multor partide a ?mpiedicat confiscarea puterii politice de c?tre un singur partid sau de c?tre o singur? organiza?ie ?i, prin aceasta, a fost imposibil? ?ntoarcerea la autoritarism. Pe de alt? parte, ?ns?, din perspectiva tranzi?iei institu?ionale, sindromul pluralismului ineficient s-a manifestat ?n toate formele sale: participarea minimal? a cet??enilor la evolu?ia procesului politic, cre?terea clientelismului ?i a intereselor ascunse ale anumitor grupuri-satelit din jurul partidelor politice, ne?ncrederea ?n institu?iile democratice, corup?ia ?i lipsa de performan?? economic?, precum ?i incoeren?a politicilor publice. Sindromul pluralismului ineficient s-a manifestat ?n Rom?nia ?ntre 1990 ?i 2000.
Num?rul eficient de partide, indiferent cum este calculat, plaseaz? f?r? echivoc sistemul de partide la tipul de sistem multipartidic, compus din 5 partide reale, cu partid dominant. ?ntr-adev?r, ponderile partidelor, care au beneficiat ?n urma scrutinului, satisfac cerin?ele identificate de politologul Blondel: primele dou? partide de?in ?mpreun? circa 2/3 din totalul sufragiilor, iar primul partid s-a apropiat de pragul de 40%. A?adar, rezum?nd toate aceste opinii, putem remarca existen?a dinamicii sistemului de partide din Rom?nia: 1990-1992 – configura?ia „un partid ?i jum?tate”; 1992-1996 – configura?ia multipartidic? f?r? partid dominat; la fel ?i ?n perioada 1996-2000; dup? 2000 – pluripartidism cu partid dominant.
?n cazul ucrainean, indiciul parametrului contestabil al sistemului de partide la momentul primelor alegeri luate ?n calcul a fost egal cu 1,55. Aceast? valoare a permeabilit??ii sistemului ucrainean este cea mai ?nalt? pentru ambele sisteme analizate ?i are o importan?? colosal?. Alegerile legislativului ucrainean din 1998 au fost organizate pe baza Legii pentru alegerea deputa?ilor poporului (1997), care a stabilit un sistem electoral mixt echilibrat, ?n care 50% din ale?i sunt desemna?i prin reprezentare, iar 50% prin vot majoritar. A?adar, sistemul mixt pentru desemnarea membrilor Radei Supreme a Ucrainei presupune un scrutin ?n care aleg?torul are dou? voturi: primul serve?te la desemnarea unei jum?t??i din cei 450 de deputa?i, ale?i prin scrutin uninominal cu un tur, iar cel de-al doilea serve?te pentru a desemna cea de-a doua jum?tate din mandate. Potrivit datelor Biroului Electoral Central din Ucraina, la alegerile parlamentare pentru ob?inerea a 225 de mandate au intrat ?n competi?ie electoral? 3084 de candida?i (14 candida?i ?i un mandat).
Astfel, competi?ia inter-partinic? pentru voturile electoratului avea loc nu doar la nivelul reprezent?rii propor?ionale, dar ?i ?n cele 225 de circumscrip?ii uninominale. Acest tip de sistem electoral poate rezolva, ?ntr-o manier? acceptabil?, at?t problema reprezent?rii minorit??ii ?n organele legislative, c?t ?i formarea majorit??ii necesare guvern?rilor stabile.
Aplic?nd formula propus? de Rein Taagapera la calcularea num?rului eficient de partide, vom vedea c? acest indiciu este undeva ?ntre unsprezece ?i doisprezece:
N = 1/ (0.06076225 + 0.008836 + 0.00731025 + 0.00294849 + 0.00251001 + 0.00218089 + 0.00163216 + 0.00212521) = 11.32.
Astfel, avem de a face cu un nivel ?nalt de competitivitate ?i este evident? tendin?a de frac?ionalizare a vie?ii parlamentare. Dar care este configura?ia sistemului ucrainean de partide? La ce tip de sistem apar?ine forma sistemului ucrainean de partide ?
?n anul 1998, din 9 partide care au c??tigat reprezentarea parlamentar?, doar Partidul Comunist (PC) a ob?inut mai mult de 24%, iar restul mai pu?in de 15%. Cele mai mari partide – Partidul Comunist (PC) ?i Partidul Popular Republican (PPR) au de?inut 37.55% din mandate. Astfel, sistemul ucrainean de partide corespunde celui de al treilea model ?n clasificarea lui P. Mair – „sistem cu partide mici”.
Desigur c? num?rul de partide conteaz?. ?ns? forma sistemului ne intereseaz? mai mult. Sistemul de partide politice din Ucraina anilor ’90 era instabil. Este vorba de un sistem de partide ?n formare, eliberat din ?nchisoarea totalitar?. Forma sistemului ucrainean din aceast? perioad? corespunde criteriilor sistemului atomizat, descris de savantul G. Sartori. Autorul consider? c? no?iunea de atomizare poate fi ?ntrebuin?at? doar ?n cazul sistemelor, ?n care num?rul de partide nu este semnificativ pentru evolu?ia social?. Sistemele de partide atomizate pot fi comparate cu procesele de concuren?? economic? dintre o mul?ime de ?ntreprinderi mici.
Spre deosebire de alegerile legislativului din 1998, indiciul contestabil pentru alegerile din 1994 nu se ia ?n calcul, pentru c? scrutinul a fost organizat pe baza Legii electorale din 1993, care a stabilit sistemul majoritar uninominal. ?n literatura politologic? tradi?ional? despre sistemele de partide, deseori poate fi ?nt?lnit? ideea despre raportarea tipului de sistem electoral la fenomenele de constituire a sistemului de partide. M. Douverger a propus o lege care stipuleaz? c? at?t sistemul majorit??ii simple, cu un al doilea scrutin, c?t ?i reprezentarea propor?ional?, favorizeaz? sistemul multipartidic. Evident, c? ?n alegerile parlamentare din 1994, sistemul majorit??ii simple, cu al doilea scrutin, a favorizat dezvoltarea sistemului multipartidic. Cum s-a men?ionat, ?n rezultatul scrutinului din 1994, o particularitate a partidelor politice ucrainene a fost lipsa unui concept politic, care ar fi inclus raportul ?ntre statutul na?ional (conform legisla?iei ucrainene partidele regionale ?i ale minorit??ilor na?ionale sunt interzise) ?i electoratul real. Baza electoral? real? a tuturor partidelor are un caracter regional, deoarece nici un partid care a participat la alegerile din 1994 ?i care a reu?it s? ob?in? locuri ?n parlament, nu a ob?inut statutul de partid majoritar ?i nu a reu?it s? de?in? majoritatea necesar? pentru a organiza o coali?ie parlamentar? necesar? unei guvern?ri stabile. Un partid poate crea o coali?ie atunci c?nd a f?cut parte din coali?ii anterioare de guverne, ori, desigur, dac? a format un guvern monolit, sau dac? partidele importante ?l consider? un posibil partener de coali?ie7. ?n cazul Ucrainei, majoritatea era o for?? instabil? ?i nu era viabil? din punct de vedere politic. Se realizau ni?te coali?ii ad-hoc ?i nu ?ntotdeauna realizarea lor pornea de la ?nrudirile sau asem?n?rile dintre programele politice.
Dezvoltarea sistemului de partide fusese influen?at? ?i de ideea unui guvern non-parditist care ignor? factorul politic. Este vorba de ideea cre?rii unui cabinet minoritar sau „subdimensionat” 8, care are o componen?? partinic?, dar nu este sus?inut de o majoritate parlamentar?, nu are un program politic. Aceste particularit??ii ale vie?ii politice genereaz? eliminarea partidelor din competi?ie ?i provoac? o distribuire mult mai s?rac? a posturilor guvernamentale, dec?t cea la care s-ar putea a?tepta un partid, lu?nd ?n considerare baza reprezent?rii parlamentare. Astfel, nici un partid nu ?i-a asumat responsabilitatea de a dirija activitatea Cabinetului de Mini?tri. Av?nd reprezentare parlamentar?, partidele erau lipsite de o influen?? real? ?n procesul de adoptare a deciziilor. Acest fapt nu favorizeaz? constituirea unor partide puternice ?i responsabile.
O etap? nou? ?n procesul de constituire a caracterului contestabil inter-partinic ?ncepe odat? cu adoptarea Legii electorale din 1997. Diferen?a major? dintre primele dou? acte normative, care reglementeaz? procesul electoral ucrainean, nu const? numai ?n stabilirea sistemului electoral mixt, ci ?i ?n stabilirea pragului electoral. Astfel, spre deosebire de Legea din 1993, Legea electoral? din 1997 a stabilit un prag electoral de 4% ?i o „metod? Hare” de distribuire a mandatelor ?n avantajul partidelor mari, cu resurse administrative stabile. Aceste condi?ii au favorizat minimalizarea num?rului total de partide de la 15 la 9 ?i stabilirea unui indicator ridicat de permeabilitate, produs aproape ?n exclusivitate de partidele care p?r?sesc sistemul politic. Este vorba, deci, de o permeabilitate de eliminare a partidului din competitivitate.
?n 2002, indicele contestabil al sistemului scade la 0.8. R?m?n doar 6 partide ?i se adaug? 3 partide noi. Cu alte cuvinte, pragul electoral de 3 % a mic?orat posibilitatea de accedere a unor partide politice noi ?n parlament.
A?adar, la nivel parlamentar, odat? cu consolidarea sistemului politic are loc ?i mic?orarea num?rului de partide. Aplic?nd formula propus? de Rein Taagapera pentru calcularea num?rului eficient de partide, putem observa urm?toarea tendin??:
N = 1/ (0.05555449 + 0.03992004 + 0.01385329 + 0.00527076 + 0.00471969 + 0.00393129) = 8.11.
Noile alegeri din anul 2002 nu au generat o alt? structur? parlamentar?, iar num?rul eficient de partide a ?nregistrat o sc?dere treptat? de p?n? la 3 unit??i, p?str?nd sistemul de partide ?n cadrul sistemului multipartidic cu for?e sociale minime. Forma de func?ionare a sistemului de partide corespunde „pluralismului polarizat”, no?iune descris? de G. Sartori.
Din punct de vedere al parametrului contestabil, ?n cazul sistemului politic rom?nesc, alegerile din anul 2000 s-au desf??urat sub influen?a introducerii pragului electoral de 5% ?i a deciziei de a minimaliza permeabilitatea sistemului. „Permeabilitatea de intrare ?n parlament” ne intereseaz?, pentru c? se refer? mai mult la nivelul parametrului contestabil al sistemului politic, care este aproape nul?. ?n sistem intr? un singur partid. Scena politic? a cunoscut un anumit nivel de stabilizare. Mai ?nt?i, a fost limitat „pluripartidismul haotic” ?i a intervenit o oarecare „clarificare doctrinar?” a partidelor, astfel ?nc?t ?n Parlamentul Rom?niei au ajuns s? fie reprezentate numai cinci partide importante: Partidul Social-Democrat (PSD), Partidul Rom?nia Mare (PRM), Partidul Na?ional Liberal (PNL), Partidul Democrat (PD) ?i Uniunea Democrat? a Maghiarilor din Rom?nia (UDMR). Astfel, sistemul politic rom?nesc a trecut la etapa „sindromului puterii dominante”, care s-a manifestat ?ntre 2000 ?i 2004 sub guvernarea PSD. ?n perioada respectiv?, nivelul de contestare public? a sc?zut sim?itor, at?t la nivelul partidelor de opozi?ie sau al sindicatelor, c?t ?i la cel al presei ?i al organiza?iilor societ??ii civile. Partidul de guvern?m?nt a exhibat tendin?a de a confisca institu?iile statului. Astfel, pe parcursul celor patru ani de mandat guvernamental ai acestui partid s-au redus considerabil ?ansele form?rii unei alternative credibile.
?n anul 2004, ?n Rom?nia parametrul contestabil al sistemului de partide politice se consolideaz?. Nici un partid nu p?r?se?te sistemul politic ?i nici un partid nou nu poate trece de pragul electoral. At?t ultimele alegeri din Ucraina, c?t ?i din Rom?nia, demonstreaz? un indiciu egal al parametrului contestabil pentru ambele sisteme de partide – 0,4.
Pentru Ucraina, ?n 2006 indiciul contestabil inter-partinic cre?te cu 0,46 unit??i ?i scade cu 0,50 de unit??i la momentul alegerilor anticipate din 2007. Calcul?nd num?rul eficient de partide, putem observa c? N = 1/ (0.11812969+ 0.09431041 + 0.02002225 + 0.00290521 + 0.00156816) = 4,22.
A?adar, configura?ia parlamentului devine mult mai structurat?. La nivel parlamentar, odat? cu consolidarea sistemului de partide, are loc ?i mic?orarea num?rului de for?e politice. Sistemul, ?ns?, ??i p?streaz? forma multipartidic?. Din punct de vedere al func?ion?rii sistemului, mediul partidelor cap?t? tr?s?turile pluralismului moderat. At?t coali?ia guvernamental? c?t ?i nici unul dintre partide nu reu?esc s? ob?in? majoritatea absolut?. Formula pluralismului moderat presupune coali?ii alternative, ?ns?, ?n afar? de aceasta, modelul teoretic presupune implicarea mecanismelor politice din sistemul bipolar. Astfel, ?n loc de dou? partide, sunt prezente alinieri bipolare ale coali?iilor alternative. Dar acest lucru nu ?nseamn? c? competi?ia nu r?m?ne centripet?, iar mecanica pluralismului moderat nu duce la politici moderate.
Ultimele alegeri din Ucraina, c?t ?i din Rom?nia, sunt caracterizate de politologi cu ajutorul unui indiciu al competitivit??ii de 0,4.
Ast?zi, asocierea cu un partid mai mare nu este valabil? pentru „outsideri”. Spa?iul politic este structurat ?i ?nchis pentru partidele noi. Posibilitatea lor de acces ?n structurile parlamentului este aproape nul?. Devin mecanisme eficiente doar practicile de p?r?sire a partidului, ?n a c?rui liste este ?nscris parlamentarul, ?i ?nfiin?area unui partid nou.
Ambele sisteme de partide sunt din ce ?n ce mai impermeabile. Deci, parametrul contestabil al sistemului de partide este ?n sc?dere. La ?nceputul perioadei analizate, metoda prin care partidele mici intrau ?n parlament era alian?a cu un partid mai mare. Acum, ?ns?, partidele au devenit destul de puternice din punct de vedere electoral, iar partidele mici nu mai pot intra ?n parlament, deoarece partidele mici sunt nesemnificative la nivel electoral, iar „poarta migra?iei” le d? o ?ans?, ?ndeosebi liderilor lor .
?n tabelul de mai jos sunt reprezentate num?rul ?i procentele partidelor care nu au reu?it s? treac? de pragul electoral. De asemenea, poate fi analizat nivelul particip?rii electorale de-a lungul anilor, precum ?i diferen?a dintre primul partid aflat partid sub prag electoral ?i valoarea pragului electoral. Sunt luate ?n considerare toate partidele care au acumulat peste 0,5% din totalul voturilor valabile, exprimate la nivel na?ional.
Tabelul nr. 6 Num?r de partide care nu au trecut de pragul electoral la alegerile parlamentare din Rom?nia
Anul alegerilor
1992
1996
2000*
2004
2008
Num?rul de partide
8
9
8
8
3
Procentul total
12.17%
12.26%
14.7%
6.6%
6.5%
Diferern?a dintre primul partid ?i pragul electoral
0.1%
0.7%
0.93%
2.8%
1.85%
Participarea electoral?
76.3%
76.1%
65.3%
68.8%
39%
Indicele permeabilit??ii
0.77
0.50
0.88
0
0.4
Sursa: Biroul Electoral Central al Rom?niei,
*pentru anul 2000, primul partid sub pragul electoral a fost considerat ApR ?i nu CDR.
Tabelul nr. 7 Num?r de partide care nu au trecut de pragul electoral la alegerile parlamentare din Ucraina
Anul alegerilor
1994*
1998
2002
2006
2007
Num?rul de partide
15
10
9
3
Procentul total
24.6%
14.65%
12.53%
4.94%
Diferen?a dintre primul partid ?i pragul electoral
0.32%
0.78%
0.7%
0.14%
Participarea electoral?
76.7%
71.21%
69.39%
67.58%
62.2%
Indicele permeabilit??ii
1.55
0.8
0.54
0.4
Sursa: Biroul Electoral Central al Ucrainei,
*Nu se face analiza rezultatelor alegerilor din 1994 pentru c? au fost organizate pe baza scrutinului majorit??ii simple.
Rezultatele sunt foarte interesante chiar dac? ?n mare parte sunt destul de previzibile. ?n cazul ucrainean procentul total al voturilor ob?inute de partidele aflate sub pragul electoral este ?n sc?dere continu? pentru to?i anii electorali. Acest lucru denot? c? un num?r tot mai mic de partide ob?in ?ntre 0,5% ?i cifra care reprezint? pragul electoral. Procentul total al voturilor ob?inute de aceste partide este ?n sc?dere evident? de la 24,6% pentru anul 1998 ?i 4,94% pentru anul 2007.
Diferen?a dintre primul partid aflat sub pragul electoral ?i pragul electoral este suficient de mare. Dac? ?n anul 1998 Partidul Popular Agrar Ucrainean a acumulat cu 0,32% mai pu?in de pragul electoral, iar Coali?ia Nataliei Vitrenko – cu 0,78%, ?n 2006 situa?ia s-a schimbat: Coali?ia Nataliei Vitrenko „Opozi?ia Popular?” av?nd cu 0,7% mai pu?in de pragul electoral (?n 2007 cu 0,14%).
Pentru Rom?nia, num?rul de partide aflat sunt sub pragul electoral este constant, cu excep?ia anilor 1996 ?i 2008, c?nd num?rul de partide care nu au ob?inut reprezentarea parlamentar? a fost de 9 ?i respectiv 3, indiciul stabilit fiind 8. Acest lucru demonstreaz? c? un num?r constant de partide ob?in ?ntre 0,5% ?i cifra care reprezint? pragul electoral. Deci, partidele mici doresc s? intre ?n competi?ie chiar ?n condi?iile institu?ionale tot mai drastice.
Procentul total al voturilor ob?inute de aceste partide este constant ?n 1992 ?i 1996, apoi cre?te ?n 2000 la 14,7%, fiind o consecin?? aparte a cre?terii pragului electoral. Acest procent este ?n sc?dere evident? ?n 2004, c?nd partidele aflate sub pragul electoral au acumulat doar 6,6% din voturi. Tendin?a are loc ?i dup? scrutinul din 2008 (6.5%).
E limpede c? ?n cazul ambelor state, num?rul de partide, care intr? ?n competi?ie este acela?i. Dar, procentele acumulate de acestea sunt din ce ?n ce mai mici. Dou? motive esen?iale pot cauza acest proces. Primul – electoratul ??i orienteaz? voturile spre partidele mari, folosindu-se, astfel, de un vot util. Cel de-al doilea motiv – electoratul nu voteaz? ?n mod util, ci pur ?i simplu p?r?se?te competi?ia electoral? din lipsa unei oferte satisf?c?toare.
Cifrele particip?rii electorale demonstreaz? c? ?n Rom?nia, spre deosebire de Ucraina, exist? un procent din ce ?n ce mai important de electori care p?r?sesc competi?ia. ?n cazul rom?nesc, ce nu se poate spune despre cel ucrainean, participarea se men?ine la un nivel ?nalt (?n 1992 ?i 1996 – 76%). ?n ace?ti ani nivelul de sus?inere a partidelor care nu au intrat ?n parlament constituie 12%. Participarea la vot scade cu peste 10% la alegerile urm?toare, ating?nd cifra de 65,3% ?n anul 2000. O sc?dere cu adev?rat ?ocant? are loc la organizarea scrutinului din 2008, c?nd participarea atinge 39%.
Concluzii
Pentru ambele sisteme de partide este evident? o stabilizare politic?. Rela?iile dintre stabilizare ?i caracterul contestabil al sistemului de partide sunt de o importan?? fundamental?. Pe de o parte, o stabilizare politic? este evident necesar? at?t pentru partide c?t ?i pentru electorat. Pe de alt? parte, stabilizarea excesiv? poate cauza dereglarea atitudinilor unui procent de electorat ?i poate favoriza coluziunea partidelor. ?nc? la acest stadiu al analizei condi?iilor necesare ?i a rela?iilor dintre partide, devine clar? complexitatea problemelor politice ?i sociale.
Se observ? o tendin?? de descre?tere continu? a parametrului contestabil al sistemului de partide, caracteristic ultimilor scrutine (2007 ?n Ucraina ?i 2008 ?n Rom?nia), c?nd sistemele au devenit quasi-?nchise pentru noii competitori (0,4). ?n 2004, sistemul multipartidic rom?nesc a devenit ?nchis. Aceast? sc?dere continu? a permeabilit??ii poate influen?a p?r?sirea competi?iei de c?tre cet??enii-electori ?i, deci, poate avea loc sc?derea particip?rii politice. Sc?derea particip?rii politice a produs o reprezentativitate mai mic? a sistemului politic rom?nesc ?n compara?ie cu cel ucrainean. Dac? nivelul competitivit??ii sistemului politic este produsul interac?iunii dintre cele cinci dimensiuni enun?ate ?i poate fi imaginat sub forma unui punct ?n mi?care ?ntre competi?ie perfect? ?i coluziune perfect?, atunci acest punct, ?n cazul rom?nesc, se mi?c? dinspre un nivel cert al competitivit??ii spre un comportament schimb?tor.
Pentru ambele sisteme de partide, competitivitatea sistemului este din ce ?n ce mai sc?zut?. Competitivitatea sc?zut? anuleaz? importan?a momentului alegerilor. Deci, nivelul controlului cet??enesc asupra guvernan?ilor este ?n descre?tere ?n ambele state. Pe termen scurt, acest fapt poate fi un pericol pentru calitatea regimului ?i pentru procesul de edificare a valorilor sociale, dar pe termen lung – poate deveni o problem? care s? amenin?e chiar natura democratic? a regimului. Oricum, situa?ia din cadrul sistemelor de partide este una incert?. De?i pentru prima dat? ?n istoria postcomunist? a Rom?niei, ?n 2004 raporturile de for?e existente ?n legislativ, at?t pentru principalii competitori, c?t ?i pentru opozi?ie sunt pe c?t de echilibrate, pe at?t de fragile, iar orice cre?tere a num?rului eficient de partide este un semn al instabilit??ii. ?n cazul ucrainean, evolu?ia proceselor politice c?tre un sistem multipartidic bipolarizat reprezint? un aspect pozitiv, fiind o dovad? a evolu?iei sistemului, care tinde s? g?seasc? un echilibru func?ional. Pentru sistemul rom?nesc de partide trecerea de la pluripartidism cu partid dominant la un sistem multipartidic, ?n care distribu?ia principalelor forma?iuni este una echilibrat?, poate fi considerat? semnul unei concordan?e fragile. Pentru a fi cu adev?rat func?ional ?i competitiv un sistem de partide politice are nevoie de alternative, are nevoie de o putere stabil? ?i coerent?, dar ?i de o opozi?ie pragmatic?, capabil? s? atrag? majorit??i electorale ?i s? produc? alternan?a puterii.
Note
1. I. Butoi, Sistemul rom?nesc de partide: de la competi?ie spre coluziune, ?n “Sfera politicii”, nr.123-124, 2006, p. 5.
2. Idem.
3. Idem.
4. I. Butoi, Considera?ii asupra partidelor mici ?n sistemul de partide rom?nesc, ?n “Civitas99Alumni”, vol.II, mai 2005, p. 5.
5. G. Voicu, Pluripartidismul, o teorie a democra?iei, Bucure?ti, Editura „ALL”, 1998, p. 215.
6. D. ?andru, Democra?ia rom?neasc? pe lungul drum al consolid?rii, ?n “Sfera politicii”, nr.111, 2005, p. 23.
7. M. Rogozin, Rozvytok partiynoi systemy v Ukraini: kilkisnyi analiz,
8. A. Lijphart, Modele ale democra?iei. Forme de guvernare ?i func?ionare ?n treizeci ?i ?ase de ??ri, Ia?i, Polirom, 2006, p. 98.
Situri utilizate:
de glasulbucovinei | Glasul nr.1/2010
Cu un deceniu ?n urm?, studiile despre sistemele de partide din Europa de Est nu erau dezvoltate. Ast?zi ?ns?, ele au devenit o preocupare fireasc? pentru politologii din estul Europei. Abordarea ?tiin?ific? comparativ?, ?n momentul de fa?? are la baz? evolu?ia politic? specific? din cadrul sferei sociale. Conform evolu?iei legit??ilor politice, se consider? c? este nevoie de cel pu?in trei sau patru cicluri electorale, adic? dup? ce are loc o anumit? stabilizare a unui sistem de partide de tip atomizat, reie?ind dintr-un mandat mediu de 4 ani ?i o perioad? de 8-12 ani. ?n ultimii 20 de ani, ?n Rom?nia, ca ?i ?n Ucraina, s-au desf??urat deja mai mult de cinci cicluri electorale ale scrutinului parlamentar. Astfel, putem spune c? etapa de „copil?rie a democra?iei” a fost dep??it?, sau, cel pu?in, ast?zi putem s? analiz?m detaliat procesul de afirmare a partidelor postsocialiste. Reie?ind din aceste considerente, constat?m c? num?rul studiilor de acest gen cre?te continuu. ?n acest context, merit? subliniat? apari?ia ?n 1999 a volumului coordonat de Jean-Michel de Waele, Partide politice ?i democra?ie ?n Europa central? ?i de est, care prezint? concluziile ?tiin?ifice ale primului colocviu interna?ional consacrat partidelor politice din ??rile sud-est europene care au apar?inut zonei postcomuniste. Colocviul a fost organizat de Grupul de analiz? socio-politic? a ??rilor din Europa central? ?i de est ?i de Centrul de Studiu al vie?ii politice din cadrul Universit??ii Libere din Bruxelles. Multe dintre studiile politologilor rom?ni supun unei astfel de analize num?rul efectiv de partide. Metodele lor de analiz? sunt influen?ate de lucrarea lui Arend Lijphart Patterns of Democracy care a fost tradus? ?n limba rom?n?. Ei au ajuns la concluzia c? distinc?ia dintre un sistem cu un singur partid, ?i unul bipartidic sau multipartidic nu este cea mai adecvat?. Cercet?torii renun?? la abordarea metodelor cantitative, propun?nd s? se fac? o deosebire ?ntre sistemele bipartidice ?i cele multipartidice. ?n cazul dat, cifrele nu mai conteaz?.
Actualitatea temei abordate este determinat? de faptul c? esen?a, asem?n?rile ?i deosebirile dintre sistemele politice ?i sistemele de partide ale celor dou? state sunt studiate insuficient de c?tre reprezentan?ii ?tiin?ei politice, at?t ?n Ucraina, c?t ?i ?n Rom?nia. Predomin? convingerea c? pentru a ?n?elege ?ntr-un mod profund felul ?n care func?ioneaz? un sistem democratic este necesar s? con?tientiz?m rela?ia dintre competi?ie ?i democra?ie. Competi?ia inter-partinic? este important? pentru func?ionarea unei democra?ii, pentru c? este unul dintre cele dou? modalit??i esen?iale prin care se poate ajunge la articularea sau agregarea unui interes colectiv1.
Un regim este democratic atunci c?nd este competitiv la nivelul sistemului de partide. Competi?ia politic? este un spa?iu multidimensional. Stefano Bartolini propune urm?toarele dimensiuni ale competi?iei inter-partinice: caracterul contestabil al sistemului de partide; disponibilitatea; decidabilitatea; vulnerabilitatea ?i predictibilitatea postelectoral?. Maximalizarea unei dimensiuni poate provoca minimalizarea alteia, maximalizarea concomitent? a tuturor dimensiunilor competi?iei inter-partinice nu asigur? perfec?iunea, fiind imposibil? la nivel practic.
Potrivit lui S. Bartolini, caracterul contestabil al sistemului de partide reprezint? posibilitatea „actorilor politici” de a se ?nscrie ?n competi?ie ?i ?n posibilit??ile lor de a accede ?n parlament2. Un sistem de partide competitiv este o condi?ie necesar?, at?t pentru existen?a unui sistem democratic, c?t ?i pentru competitivitatea sistemului politic ?n general. Pentru un sistem democratic este suficient ca parametrul contestabil al sistemului s? fie garantat institu?ional, iar pentru ca un sistem partidist – s? fie catalogat ca fiind competitiv, adic? este necesar s? se fac? distinc?ii ?ntre diverse aspecte ale caracterului contestabil. Chiar dac? posibilitatea competitorilor, adic? a partidelor politice, de a intra ?n lupta imaginar? pentru acapararea puterii politice este garantat?, diverse bariere legale, financiare ?i cele create de structura oportunit??ilor pot face ca partidele s? ajung? destul de greu pe arena parlamentar?.
Deci, parametrul contestabil inter-partinic se refer? la ?ansele noilor partide de a c??tiga sus?inerea electoral?. Din acest punct de vedere, caracterul contestabil este opera?ionalizat ?n principiu prin dou? dimensiuni: ?n primul r?nd prin utilizarea permeabilita?ii sistemului politic, ?i ?n al doilea r?nd prin num?rul ?i procentul de voturi ob?inute de partidele care sunt sub pragul electoral.
O valoare sc?zut? sau ?n sc?dere a permeabilit??ii sistemului, combinat? cu un procent sc?zut al particip?rii electoratului, care ar sus?ine partidele nereprezentative, poate fi determinat de dou? fenomene: primul – bariera legal? nu produce sau deja a produs un efect negativ asupra noilor partide; al doilea – bariera legal? este unul din factorii cei mai puternici care ?mpiedic? intrarea ?n sistemul politic. Un alt indiciu care poate fi luat ?n considerare este evolu?ia procentului particip?rii la vot a popula?iei.
Permeabilitatea sistemului este calculat? cu ajutorul formulei3:
P in+ P out
PST = _______________;
[ P(t-1)+ Pt]| 2
unde:
P in reprezint? num?rul de partide noi,
P out este num?rul de partide care p?r?se?te sistemul politic;
P(t-1) este timpul desf??ur?rii alegerilor precedente, iar
Pt este timpul pentru care se face calculul.
Indicele poate avea valori ?ntre 0, care este valoarea minim? ?i 2 – valoarea maxim?. Deci, noile partide intr? ?n sistemul politic mai greu. Cu c?t permeabilitatea, num?rul ?i procentul de voturi pentru partidele care sunt ?n afara sistemului de partide sunt mai ridicate, cu at?t contestabilitatea este mai sc?zut?.
Rezultatele, ?n ceea ce prive?te permeabilitatea sistemului ucrainean de partide sunt urm?toarele:
Tabelul nr. 1 Parametrul contestabil electoral
Anul
1994*
1998
2002
2006
2007
Num?rul total de partide
15
9
6
6
5
Nu?rul de partide noi
4
3
1
1
Num?rul de partide “out”
10
6
2
1
Іndice
1.55
0.8
0.54
0.4
Sursa: Biroul Electoral Central al Ucrainei,
*Nu se face calcularea indiciului pentru alegerile din 1994, pentru c? au fost organizate pe baza scrutinului majoritar uninominal.
Rezultatele, ?n ceea ce prive?te permeabilitatea sistemului rom?nesc de partide sunt urm?toarele:
Tabelul nr. 2 Parametrul contestabil electoral*
Anul
1990
1992
1996
2000
2004
2008
Num?rul total de partide
6
12
12
6
6
5
Nu?rul de partide noi
6
3
1
0
0
Num?rul de partide “out”
1
3
7
0
1
Іndice
0.77
0-5
0.88
0
0.4
Sursa: Biroul Electoral Central al Rom?niei,
* Toate calculele ?i rezultatele sunt pentru Camera Deputa?ilor.
Un instrument aparte pentru aprecierea eficien?ei partidelor parlamentare este formula propus? de Rein Taagapera4:
Unde Pi – este egal cu suma ponderii parlamentare a partidului respectiv.
Num?rul efectiv de partide pentru sistemul ucrainean de partide:
Tabelul nr. 3
Anul
1998
2002
2006
2007
Num?rul efectiv de partide
11.32
8.11
5.56
4.22
Num?rul efectiv de partide pentru sistemul partidist din Rom?nia:
Tabelul nr. 4
Anul
1990
1992
1996
2000
2004
2008
Num?rul efectiv de partide
2.21
7.15
6-08
5.36
3.87
3.96
Rezultatele sunt foarte interesante. Pentru Rom?nia, num?rul total de partide (indiferent de influen?a lor parlamentar?) are, ?n afar? de anul 2008, doar dou? valori: 12 ?i 6. Dup? cinci scrutine parlamentare num?rul este acela?i ca ?i ?n 1990. Dar influen?a ?i distribu?ia lor spa?ial? este divers?. Introducerea pragului electoral de 3% ?n 1992 nu a mic?orat num?rul de partide politice prezente ?n parlament. Acest lucru se datoreaz? existen?ei Conven?iei Democrate ?i a prevederii legale, conform c?reia o coali?ie trebuie s? ating? un anumit prag electoral, dar partidele din interiorul unei coali?ii nu sunt influen?ate individual de pragurile electorale. Dac? un partid ob?ine la alegeri un rezultat de 10% atunci este garantat? intrarea ?n parlament a tuturor membrilor din coali?ie, indiferent de influen?a lor. Pentru anul electoral 1992, c?nd a fost introdus pragul electoral de 5%, indicele num?rului efectiv de partide este de 0,77.
Noile alegeri din anul 1992 au generat o alt? structur? parlamentar?, confirm?nd cele dou? schimb?ri majore produse ?ntre timp pe scena politic?: constituirea CDR (Conven?ia Democratic?), ?n septembrie 1991, ?i frac?ionarea FSN (Frontul Salv?rii Na?ionale), ?n martie 1992. Pe prima pozi?ie s-a situat FDSN, iar locul doi, cu o prioritate de numai 7 procente, i-a revenit Conven?iei, alte 6 partide ajung?nd ?n Senat, cu rezultate ?ntre 10% ?i 3%. Ca atare, aplic?nd formula propus? de Rein Taagapera ?n calcularea num?rului efectiv de partide, observ?m c? num?rul efectiv de partide a ?nregistrat o cre?tere substan?ial?, de peste 4 unit??i, plas?nd sistemul de partide ?n no?iunea de „sistem multipartidic f?r? partid dominant”. Raport?ndu-se ?n principiu la natura compozit? a for?ei politice de pe locul secund, George Voicu numea sistemul multipartidic „sistem defect”, deoarece condi?ia ca minimum dou? partide mijlocii s? de?in? cel pu?in 20% din sufragii, necesare pentru ca un sistem de partide s? fie multipartidic „pur”, nu este ?ndeplinit?” 5.
?n anul urm?tor (1996) indicele scade la 0,5. Num?rul de partide este acela?i – 12, dar num?rul de partide noi (3 for?e politice) nu este considerabil. Motivul acestui fenomen const? ?n existen?a Conven?iei Democrate ?i a mi?c?rilor de partide, care au avut loc ?n interiorul ei. Pentru partidele mici Conven?ia a fost principalul vehicul de intrare ?n parlament. Totu?i, permeabilitatea ?i deci caracterul contestabil este ?n sc?dere.
?n dezvoltarea sistemului de partide rom?nesc se poate observa o evolu?ie gradat?, ceea ce Andreas Schedler numea „prevenirea colapsului democra?iei” ?i „prevenirea eroziunii democratice” care au survenit ?n contextul consolid?rii democratice mai t?rziu, mai aproape de zilele noastre. Astfel, devine logic conceptul „tranzi?iei politice rom?ne?ti”, care acoper?, de fapt, procesul de democratizare ?i-l explic? ?ntr-o manier? specific?.
?n viziunea lui D. ?andru, institu?ionalizarea partidelor politice rom?ne?ti a avut loc ?n felul urm?tor6:
Tabelul nr.5
Perioada
Fenomenul
1990-2000
Sindrom al „pluralismului ineficient”
2000-2004
Sindrom al „puterii dominante”
Merit? men?ionat faptul c? sindromul pluralismului ineficient (prima etap? institu?ional?) se suprapune peste perioada ?n care marea provocare pentru Rom?nia a fost prevenirea colapsului democra?iei (prima etap? din faza consolid?rii democratice), ?n timp ce sindromul puterii dominante (a doua etap? institu?ional?) apare ?n momentul ?n care sistemul politic rom?nesc a trebuit s? fac? fa?? eroziunii democratice (a doua etap? din perspectiva consolid?rii democratice). ?n opinia lui D. ?andru, din punct de vedere al aspectului consolid?rii democratice, evolu?ia sistemului politic rom?nesc a fost destul de ?nt?rziat?. Astfel, se pare c? a fost ?ncheiat? etapa de prevenire a colapsului democra?iei, care a avut loc odat? cu izolarea principalilor „actori anti-sistem” democratic din Rom?nia. Se poate presupune c? asupra unor forme de politic? de tip nedemocratic a survenit, ?ntre timp, un proces de „contagiune democratic?”, care s-a manifestat mai ales ?n anul electoral 2004. Paradoxul const? ?n faptul c? prevenirea colapsului democra?iei s-a realizat tocmai prin intermediul „pluripartidismului haotic”. Din punct de vedere al democratiz?rii ?i consolid?rii democratice, existen?a mai multor partide a ?mpiedicat confiscarea puterii politice de c?tre un singur partid sau de c?tre o singur? organiza?ie ?i, prin aceasta, a fost imposibil? ?ntoarcerea la autoritarism. Pe de alt? parte, ?ns?, din perspectiva tranzi?iei institu?ionale, sindromul pluralismului ineficient s-a manifestat ?n toate formele sale: participarea minimal? a cet??enilor la evolu?ia procesului politic, cre?terea clientelismului ?i a intereselor ascunse ale anumitor grupuri-satelit din jurul partidelor politice, ne?ncrederea ?n institu?iile democratice, corup?ia ?i lipsa de performan?? economic?, precum ?i incoeren?a politicilor publice. Sindromul pluralismului ineficient s-a manifestat ?n Rom?nia ?ntre 1990 ?i 2000.
Num?rul eficient de partide, indiferent cum este calculat, plaseaz? f?r? echivoc sistemul de partide la tipul de sistem multipartidic, compus din 5 partide reale, cu partid dominant. ?ntr-adev?r, ponderile partidelor, care au beneficiat ?n urma scrutinului, satisfac cerin?ele identificate de politologul Blondel: primele dou? partide de?in ?mpreun? circa 2/3 din totalul sufragiilor, iar primul partid s-a apropiat de pragul de 40%. A?adar, rezum?nd toate aceste opinii, putem remarca existen?a dinamicii sistemului de partide din Rom?nia: 1990-1992 – configura?ia „un partid ?i jum?tate”; 1992-1996 – configura?ia multipartidic? f?r? partid dominat; la fel ?i ?n perioada 1996-2000; dup? 2000 – pluripartidism cu partid dominant.
?n cazul ucrainean, indiciul parametrului contestabil al sistemului de partide la momentul primelor alegeri luate ?n calcul a fost egal cu 1,55. Aceast? valoare a permeabilit??ii sistemului ucrainean este cea mai ?nalt? pentru ambele sisteme analizate ?i are o importan?? colosal?. Alegerile legislativului ucrainean din 1998 au fost organizate pe baza Legii pentru alegerea deputa?ilor poporului (1997), care a stabilit un sistem electoral mixt echilibrat, ?n care 50% din ale?i sunt desemna?i prin reprezentare, iar 50% prin vot majoritar. A?adar, sistemul mixt pentru desemnarea membrilor Radei Supreme a Ucrainei presupune un scrutin ?n care aleg?torul are dou? voturi: primul serve?te la desemnarea unei jum?t??i din cei 450 de deputa?i, ale?i prin scrutin uninominal cu un tur, iar cel de-al doilea serve?te pentru a desemna cea de-a doua jum?tate din mandate. Potrivit datelor Biroului Electoral Central din Ucraina, la alegerile parlamentare pentru ob?inerea a 225 de mandate au intrat ?n competi?ie electoral? 3084 de candida?i (14 candida?i ?i un mandat).
Astfel, competi?ia inter-partinic? pentru voturile electoratului avea loc nu doar la nivelul reprezent?rii propor?ionale, dar ?i ?n cele 225 de circumscrip?ii uninominale. Acest tip de sistem electoral poate rezolva, ?ntr-o manier? acceptabil?, at?t problema reprezent?rii minorit??ii ?n organele legislative, c?t ?i formarea majorit??ii necesare guvern?rilor stabile.
Aplic?nd formula propus? de Rein Taagapera la calcularea num?rului eficient de partide, vom vedea c? acest indiciu este undeva ?ntre unsprezece ?i doisprezece:
N = 1/ (0.06076225 + 0.008836 + 0.00731025 + 0.00294849 + 0.00251001 + 0.00218089 + 0.00163216 + 0.00212521) = 11.32.
Astfel, avem de a face cu un nivel ?nalt de competitivitate ?i este evident? tendin?a de frac?ionalizare a vie?ii parlamentare. Dar care este configura?ia sistemului ucrainean de partide? La ce tip de sistem apar?ine forma sistemului ucrainean de partide ?
?n anul 1998, din 9 partide care au c??tigat reprezentarea parlamentar?, doar Partidul Comunist (PC) a ob?inut mai mult de 24%, iar restul mai pu?in de 15%. Cele mai mari partide – Partidul Comunist (PC) ?i Partidul Popular Republican (PPR) au de?inut 37.55% din mandate. Astfel, sistemul ucrainean de partide corespunde celui de al treilea model ?n clasificarea lui P. Mair – „sistem cu partide mici”.
Desigur c? num?rul de partide conteaz?. ?ns? forma sistemului ne intereseaz? mai mult. Sistemul de partide politice din Ucraina anilor ’90 era instabil. Este vorba de un sistem de partide ?n formare, eliberat din ?nchisoarea totalitar?. Forma sistemului ucrainean din aceast? perioad? corespunde criteriilor sistemului atomizat, descris de savantul G. Sartori. Autorul consider? c? no?iunea de atomizare poate fi ?ntrebuin?at? doar ?n cazul sistemelor, ?n care num?rul de partide nu este semnificativ pentru evolu?ia social?. Sistemele de partide atomizate pot fi comparate cu procesele de concuren?? economic? dintre o mul?ime de ?ntreprinderi mici.
Spre deosebire de alegerile legislativului din 1998, indiciul contestabil pentru alegerile din 1994 nu se ia ?n calcul, pentru c? scrutinul a fost organizat pe baza Legii electorale din 1993, care a stabilit sistemul majoritar uninominal. ?n literatura politologic? tradi?ional? despre sistemele de partide, deseori poate fi ?nt?lnit? ideea despre raportarea tipului de sistem electoral la fenomenele de constituire a sistemului de partide. M. Douverger a propus o lege care stipuleaz? c? at?t sistemul majorit??ii simple, cu un al doilea scrutin, c?t ?i reprezentarea propor?ional?, favorizeaz? sistemul multipartidic. Evident, c? ?n alegerile parlamentare din 1994, sistemul majorit??ii simple, cu al doilea scrutin, a favorizat dezvoltarea sistemului multipartidic. Cum s-a men?ionat, ?n rezultatul scrutinului din 1994, o particularitate a partidelor politice ucrainene a fost lipsa unui concept politic, care ar fi inclus raportul ?ntre statutul na?ional (conform legisla?iei ucrainene partidele regionale ?i ale minorit??ilor na?ionale sunt interzise) ?i electoratul real. Baza electoral? real? a tuturor partidelor are un caracter regional, deoarece nici un partid care a participat la alegerile din 1994 ?i care a reu?it s? ob?in? locuri ?n parlament, nu a ob?inut statutul de partid majoritar ?i nu a reu?it s? de?in? majoritatea necesar? pentru a organiza o coali?ie parlamentar? necesar? unei guvern?ri stabile. Un partid poate crea o coali?ie atunci c?nd a f?cut parte din coali?ii anterioare de guverne, ori, desigur, dac? a format un guvern monolit, sau dac? partidele importante ?l consider? un posibil partener de coali?ie7. ?n cazul Ucrainei, majoritatea era o for?? instabil? ?i nu era viabil? din punct de vedere politic. Se realizau ni?te coali?ii ad-hoc ?i nu ?ntotdeauna realizarea lor pornea de la ?nrudirile sau asem?n?rile dintre programele politice.
Dezvoltarea sistemului de partide fusese influen?at? ?i de ideea unui guvern non-parditist care ignor? factorul politic. Este vorba de ideea cre?rii unui cabinet minoritar sau „subdimensionat” 8, care are o componen?? partinic?, dar nu este sus?inut de o majoritate parlamentar?, nu are un program politic. Aceste particularit??ii ale vie?ii politice genereaz? eliminarea partidelor din competi?ie ?i provoac? o distribuire mult mai s?rac? a posturilor guvernamentale, dec?t cea la care s-ar putea a?tepta un partid, lu?nd ?n considerare baza reprezent?rii parlamentare. Astfel, nici un partid nu ?i-a asumat responsabilitatea de a dirija activitatea Cabinetului de Mini?tri. Av?nd reprezentare parlamentar?, partidele erau lipsite de o influen?? real? ?n procesul de adoptare a deciziilor. Acest fapt nu favorizeaz? constituirea unor partide puternice ?i responsabile.
O etap? nou? ?n procesul de constituire a caracterului contestabil inter-partinic ?ncepe odat? cu adoptarea Legii electorale din 1997. Diferen?a major? dintre primele dou? acte normative, care reglementeaz? procesul electoral ucrainean, nu const? numai ?n stabilirea sistemului electoral mixt, ci ?i ?n stabilirea pragului electoral. Astfel, spre deosebire de Legea din 1993, Legea electoral? din 1997 a stabilit un prag electoral de 4% ?i o „metod? Hare” de distribuire a mandatelor ?n avantajul partidelor mari, cu resurse administrative stabile. Aceste condi?ii au favorizat minimalizarea num?rului total de partide de la 15 la 9 ?i stabilirea unui indicator ridicat de permeabilitate, produs aproape ?n exclusivitate de partidele care p?r?sesc sistemul politic. Este vorba, deci, de o permeabilitate de eliminare a partidului din competitivitate.
?n 2002, indicele contestabil al sistemului scade la 0.8. R?m?n doar 6 partide ?i se adaug? 3 partide noi. Cu alte cuvinte, pragul electoral de 3 % a mic?orat posibilitatea de accedere a unor partide politice noi ?n parlament.
A?adar, la nivel parlamentar, odat? cu consolidarea sistemului politic are loc ?i mic?orarea num?rului de partide. Aplic?nd formula propus? de Rein Taagapera pentru calcularea num?rului eficient de partide, putem observa urm?toarea tendin??:
N = 1/ (0.05555449 + 0.03992004 + 0.01385329 + 0.00527076 + 0.00471969 + 0.00393129) = 8.11.
Noile alegeri din anul 2002 nu au generat o alt? structur? parlamentar?, iar num?rul eficient de partide a ?nregistrat o sc?dere treptat? de p?n? la 3 unit??i, p?str?nd sistemul de partide ?n cadrul sistemului multipartidic cu for?e sociale minime. Forma de func?ionare a sistemului de partide corespunde „pluralismului polarizat”, no?iune descris? de G. Sartori.
Din punct de vedere al parametrului contestabil, ?n cazul sistemului politic rom?nesc, alegerile din anul 2000 s-au desf??urat sub influen?a introducerii pragului electoral de 5% ?i a deciziei de a minimaliza permeabilitatea sistemului. „Permeabilitatea de intrare ?n parlament” ne intereseaz?, pentru c? se refer? mai mult la nivelul parametrului contestabil al sistemului politic, care este aproape nul?. ?n sistem intr? un singur partid. Scena politic? a cunoscut un anumit nivel de stabilizare. Mai ?nt?i, a fost limitat „pluripartidismul haotic” ?i a intervenit o oarecare „clarificare doctrinar?” a partidelor, astfel ?nc?t ?n Parlamentul Rom?niei au ajuns s? fie reprezentate numai cinci partide importante: Partidul Social-Democrat (PSD), Partidul Rom?nia Mare (PRM), Partidul Na?ional Liberal (PNL), Partidul Democrat (PD) ?i Uniunea Democrat? a Maghiarilor din Rom?nia (UDMR). Astfel, sistemul politic rom?nesc a trecut la etapa „sindromului puterii dominante”, care s-a manifestat ?ntre 2000 ?i 2004 sub guvernarea PSD. ?n perioada respectiv?, nivelul de contestare public? a sc?zut sim?itor, at?t la nivelul partidelor de opozi?ie sau al sindicatelor, c?t ?i la cel al presei ?i al organiza?iilor societ??ii civile. Partidul de guvern?m?nt a exhibat tendin?a de a confisca institu?iile statului. Astfel, pe parcursul celor patru ani de mandat guvernamental ai acestui partid s-au redus considerabil ?ansele form?rii unei alternative credibile.
?n anul 2004, ?n Rom?nia parametrul contestabil al sistemului de partide politice se consolideaz?. Nici un partid nu p?r?se?te sistemul politic ?i nici un partid nou nu poate trece de pragul electoral. At?t ultimele alegeri din Ucraina, c?t ?i din Rom?nia, demonstreaz? un indiciu egal al parametrului contestabil pentru ambele sisteme de partide – 0,4.
Pentru Ucraina, ?n 2006 indiciul contestabil inter-partinic cre?te cu 0,46 unit??i ?i scade cu 0,50 de unit??i la momentul alegerilor anticipate din 2007. Calcul?nd num?rul eficient de partide, putem observa c? N = 1/ (0.11812969+ 0.09431041 + 0.02002225 + 0.00290521 + 0.00156816) = 4,22.
A?adar, configura?ia parlamentului devine mult mai structurat?. La nivel parlamentar, odat? cu consolidarea sistemului de partide, are loc ?i mic?orarea num?rului de for?e politice. Sistemul, ?ns?, ??i p?streaz? forma multipartidic?. Din punct de vedere al func?ion?rii sistemului, mediul partidelor cap?t? tr?s?turile pluralismului moderat. At?t coali?ia guvernamental? c?t ?i nici unul dintre partide nu reu?esc s? ob?in? majoritatea absolut?. Formula pluralismului moderat presupune coali?ii alternative, ?ns?, ?n afar? de aceasta, modelul teoretic presupune implicarea mecanismelor politice din sistemul bipolar. Astfel, ?n loc de dou? partide, sunt prezente alinieri bipolare ale coali?iilor alternative. Dar acest lucru nu ?nseamn? c? competi?ia nu r?m?ne centripet?, iar mecanica pluralismului moderat nu duce la politici moderate.
Ultimele alegeri din Ucraina, c?t ?i din Rom?nia, sunt caracterizate de politologi cu ajutorul unui indiciu al competitivit??ii de 0,4.
Ast?zi, asocierea cu un partid mai mare nu este valabil? pentru „outsideri”. Spa?iul politic este structurat ?i ?nchis pentru partidele noi. Posibilitatea lor de acces ?n structurile parlamentului este aproape nul?. Devin mecanisme eficiente doar practicile de p?r?sire a partidului, ?n a c?rui liste este ?nscris parlamentarul, ?i ?nfiin?area unui partid nou.
Ambele sisteme de partide sunt din ce ?n ce mai impermeabile. Deci, parametrul contestabil al sistemului de partide este ?n sc?dere. La ?nceputul perioadei analizate, metoda prin care partidele mici intrau ?n parlament era alian?a cu un partid mai mare. Acum, ?ns?, partidele au devenit destul de puternice din punct de vedere electoral, iar partidele mici nu mai pot intra ?n parlament, deoarece partidele mici sunt nesemnificative la nivel electoral, iar „poarta migra?iei” le d? o ?ans?, ?ndeosebi liderilor lor .
?n tabelul de mai jos sunt reprezentate num?rul ?i procentele partidelor care nu au reu?it s? treac? de pragul electoral. De asemenea, poate fi analizat nivelul particip?rii electorale de-a lungul anilor, precum ?i diferen?a dintre primul partid aflat partid sub prag electoral ?i valoarea pragului electoral. Sunt luate ?n considerare toate partidele care au acumulat peste 0,5% din totalul voturilor valabile, exprimate la nivel na?ional.
Tabelul nr. 6 Num?r de partide care nu au trecut de pragul electoral la alegerile parlamentare din Rom?nia
Anul alegerilor
1992
1996
2000*
2004
2008
Num?rul de partide
8
9
8
8
3
Procentul total
12.17%
12.26%
14.7%
6.6%
6.5%
Diferern?a dintre primul partid ?i pragul electoral
0.1%
0.7%
0.93%
2.8%
1.85%
Participarea electoral?
76.3%
76.1%
65.3%
68.8%
39%
Indicele permeabilit??ii
0.77
0.50
0.88
0
0.4
Sursa: Biroul Electoral Central al Rom?niei,
*pentru anul 2000, primul partid sub pragul electoral a fost considerat ApR ?i nu CDR.
Tabelul nr. 7 Num?r de partide care nu au trecut de pragul electoral la alegerile parlamentare din Ucraina
Anul alegerilor
1994*
1998
2002
2006
2007
Num?rul de partide
15
10
9
3
Procentul total
24.6%
14.65%
12.53%
4.94%
Diferen?a dintre primul partid ?i pragul electoral
0.32%
0.78%
0.7%
0.14%
Participarea electoral?
76.7%
71.21%
69.39%
67.58%
62.2%
Indicele permeabilit??ii
1.55
0.8
0.54
0.4
Sursa: Biroul Electoral Central al Ucrainei,
*Nu se face analiza rezultatelor alegerilor din 1994 pentru c? au fost organizate pe baza scrutinului majorit??ii simple.
Rezultatele sunt foarte interesante chiar dac? ?n mare parte sunt destul de previzibile. ?n cazul ucrainean procentul total al voturilor ob?inute de partidele aflate sub pragul electoral este ?n sc?dere continu? pentru to?i anii electorali. Acest lucru denot? c? un num?r tot mai mic de partide ob?in ?ntre 0,5% ?i cifra care reprezint? pragul electoral. Procentul total al voturilor ob?inute de aceste partide este ?n sc?dere evident? de la 24,6% pentru anul 1998 ?i 4,94% pentru anul 2007.
Diferen?a dintre primul partid aflat sub pragul electoral ?i pragul electoral este suficient de mare. Dac? ?n anul 1998 Partidul Popular Agrar Ucrainean a acumulat cu 0,32% mai pu?in de pragul electoral, iar Coali?ia Nataliei Vitrenko – cu 0,78%, ?n 2006 situa?ia s-a schimbat: Coali?ia Nataliei Vitrenko „Opozi?ia Popular?” av?nd cu 0,7% mai pu?in de pragul electoral (?n 2007 cu 0,14%).
Pentru Rom?nia, num?rul de partide aflat sunt sub pragul electoral este constant, cu excep?ia anilor 1996 ?i 2008, c?nd num?rul de partide care nu au ob?inut reprezentarea parlamentar? a fost de 9 ?i respectiv 3, indiciul stabilit fiind 8. Acest lucru demonstreaz? c? un num?r constant de partide ob?in ?ntre 0,5% ?i cifra care reprezint? pragul electoral. Deci, partidele mici doresc s? intre ?n competi?ie chiar ?n condi?iile institu?ionale tot mai drastice.
Procentul total al voturilor ob?inute de aceste partide este constant ?n 1992 ?i 1996, apoi cre?te ?n 2000 la 14,7%, fiind o consecin?? aparte a cre?terii pragului electoral. Acest procent este ?n sc?dere evident? ?n 2004, c?nd partidele aflate sub pragul electoral au acumulat doar 6,6% din voturi. Tendin?a are loc ?i dup? scrutinul din 2008 (6.5%).
E limpede c? ?n cazul ambelor state, num?rul de partide, care intr? ?n competi?ie este acela?i. Dar, procentele acumulate de acestea sunt din ce ?n ce mai mici. Dou? motive esen?iale pot cauza acest proces. Primul – electoratul ??i orienteaz? voturile spre partidele mari, folosindu-se, astfel, de un vot util. Cel de-al doilea motiv – electoratul nu voteaz? ?n mod util, ci pur ?i simplu p?r?se?te competi?ia electoral? din lipsa unei oferte satisf?c?toare.
Cifrele particip?rii electorale demonstreaz? c? ?n Rom?nia, spre deosebire de Ucraina, exist? un procent din ce ?n ce mai important de electori care p?r?sesc competi?ia. ?n cazul rom?nesc, ce nu se poate spune despre cel ucrainean, participarea se men?ine la un nivel ?nalt (?n 1992 ?i 1996 – 76%). ?n ace?ti ani nivelul de sus?inere a partidelor care nu au intrat ?n parlament constituie 12%. Participarea la vot scade cu peste 10% la alegerile urm?toare, ating?nd cifra de 65,3% ?n anul 2000. O sc?dere cu adev?rat ?ocant? are loc la organizarea scrutinului din 2008, c?nd participarea atinge 39%.
Concluzii
Pentru ambele sisteme de partide este evident? o stabilizare politic?. Rela?iile dintre stabilizare ?i caracterul contestabil al sistemului de partide sunt de o importan?? fundamental?. Pe de o parte, o stabilizare politic? este evident necesar? at?t pentru partide c?t ?i pentru electorat. Pe de alt? parte, stabilizarea excesiv? poate cauza dereglarea atitudinilor unui procent de electorat ?i poate favoriza coluziunea partidelor. ?nc? la acest stadiu al analizei condi?iilor necesare ?i a rela?iilor dintre partide, devine clar? complexitatea problemelor politice ?i sociale.
Se observ? o tendin?? de descre?tere continu? a parametrului contestabil al sistemului de partide, caracteristic ultimilor scrutine (2007 ?n Ucraina ?i 2008 ?n Rom?nia), c?nd sistemele au devenit quasi-?nchise pentru noii competitori (0,4). ?n 2004, sistemul multipartidic rom?nesc a devenit ?nchis. Aceast? sc?dere continu? a permeabilit??ii poate influen?a p?r?sirea competi?iei de c?tre cet??enii-electori ?i, deci, poate avea loc sc?derea particip?rii politice. Sc?derea particip?rii politice a produs o reprezentativitate mai mic? a sistemului politic rom?nesc ?n compara?ie cu cel ucrainean. Dac? nivelul competitivit??ii sistemului politic este produsul interac?iunii dintre cele cinci dimensiuni enun?ate ?i poate fi imaginat sub forma unui punct ?n mi?care ?ntre competi?ie perfect? ?i coluziune perfect?, atunci acest punct, ?n cazul rom?nesc, se mi?c? dinspre un nivel cert al competitivit??ii spre un comportament schimb?tor.
Pentru ambele sisteme de partide, competitivitatea sistemului este din ce ?n ce mai sc?zut?. Competitivitatea sc?zut? anuleaz? importan?a momentului alegerilor. Deci, nivelul controlului cet??enesc asupra guvernan?ilor este ?n descre?tere ?n ambele state. Pe termen scurt, acest fapt poate fi un pericol pentru calitatea regimului ?i pentru procesul de edificare a valorilor sociale, dar pe termen lung – poate deveni o problem? care s? amenin?e chiar natura democratic? a regimului. Oricum, situa?ia din cadrul sistemelor de partide este una incert?. De?i pentru prima dat? ?n istoria postcomunist? a Rom?niei, ?n 2004 raporturile de for?e existente ?n legislativ, at?t pentru principalii competitori, c?t ?i pentru opozi?ie sunt pe c?t de echilibrate, pe at?t de fragile, iar orice cre?tere a num?rului eficient de partide este un semn al instabilit??ii. ?n cazul ucrainean, evolu?ia proceselor politice c?tre un sistem multipartidic bipolarizat reprezint? un aspect pozitiv, fiind o dovad? a evolu?iei sistemului, care tinde s? g?seasc? un echilibru func?ional. Pentru sistemul rom?nesc de partide trecerea de la pluripartidism cu partid dominant la un sistem multipartidic, ?n care distribu?ia principalelor forma?iuni este una echilibrat?, poate fi considerat? semnul unei concordan?e fragile. Pentru a fi cu adev?rat func?ional ?i competitiv un sistem de partide politice are nevoie de alternative, are nevoie de o putere stabil? ?i coerent?, dar ?i de o opozi?ie pragmatic?, capabil? s? atrag? majorit??i electorale ?i s? produc? alternan?a puterii.
Note
1. I. Butoi, Sistemul rom?nesc de partide: de la competi?ie spre coluziune, ?n “Sfera politicii”, nr.123-124, 2006, p. 5.
2. Idem.
3. Idem.
4. I. Butoi, Considera?ii asupra partidelor mici ?n sistemul de partide rom?nesc, ?n “Civitas99Alumni”, vol.II, mai 2005, p. 5.
5. G. Voicu, Pluripartidismul, o teorie a democra?iei, Bucure?ti, Editura „ALL”, 1998, p. 215.
6. D. ?andru, Democra?ia rom?neasc? pe lungul drum al consolid?rii, ?n “Sfera politicii”, nr.111, 2005, p. 23.
7. M. Rogozin, Rozvytok partiynoi systemy v Ukraini: kilkisnyi analiz,
8. A. Lijphart, Modele ale democra?iei. Forme de guvernare ?i func?ionare ?n treizeci ?i ?ase de ??ri, Ia?i, Polirom, 2006, p. 98.
Situri utilizate:
de glasulbucovinei | Glasul nr.1/2010
0 коментарів